efervescenţă franceză şi fineţe flamandă … adică Vlaminck

 

In general, in memorie ne ramine numele artistului si cel al unor tablouri pictate de acesta, si mai putin numele curentului din care a facut parte.
Daca termeni ca impresionism, cubism sau expresionism suna relativ cunoscut, la auzul cuvintului fauvism cei mai multi dintre noi ramin usor descumpaniti.
Cine e de vina oare ?
Cred ca in primul rind mijloacele de informare in masa care se intrec in a ne anunta sumele de la licitatii, furtul unui tablou celebru, uneori falsurile ce au fost cotate drept tablouri originale, sau invers, si mai putin date legate de istoria artei.
Deci nu e de mirare ca termenul fauvism face pe multa lume sa incrunte sprincenele, desi exponentii lui nu sunt nume tocmai necunoscute.
Henri Matisse, Andre Derain si Maurice de Vlaminck sunt considerati exponentii de baza ai fauvismului, insa si alti pictori ca de exemplu Kees van Dongen, Georges Braque – inainte de perioada sa cubista, si chiar Amedeo Modigliani, au unele lucrari in maniera fauviştilor.

Fauvismul – miscare artistica de la inceputul secolului XX ce pune accentul pe culoare. Denumirea vine din limba franceza unde les fauvesinseamna animale salbatice, fiare ale padurii.

Fauvistii au intins pe pinza culori salbatice, neimblinzite, dezlantuite …
Muzeul National de Arta din Bucuresti detine o lucrare de Maurice de Vlaminck (1876-1958), o lucrare careia a inceput sa i se dea atentie din partea criticilor de arta.
Dar sa spun citeva cuvinte despre acest pictor al culorilor vibrante si crude ce taie retina privitorului.
S-a nascut la Paris, intr-o familie de muzicieni, ceea ce face sa invete sa cinte la vioara inainte de a invata cum sa picteze. Si cred ca tocmai de asta picturile sale au tonalitatile extreme ale viorii, bucuria si melancolia ei
In mare parte autodidact, insa puternic influentat de pictura lui van Gogh, Maurice de Vlaminck a fost un cautator al armoniilor ascunse ale naturii.
Are o biografie ce ar putea constitui subiect de roman.
Este inrolat ca soldat si participa la razboi, se casatoreste la virsta de douazeci si cinci de ani, iar dupa aceea, pentru a intretine familia face cele mai diverse munci : curier pe bicicleta (anterior facuse ciclism de performanta), violonist, ilustrator, … iar ocazional scrie si nuvele.
Numele de familie al tatalui, Vlaminck, arata originea flamanda a familiei, si cred ca nu e o exagerare sa se spuna ca, genetic, el a mostenit ceva din maiestria pictorilor flamanzi.
Asemenea lui van Gogh, pe care il admira, lui Vlaminck ii facea placere sa intinda culorile pe pinza direct din tub … culori pure, salbatice.
Fauvistii excelau in a utiliza nuante aprinse de verde, rosu si oranj, uneori si albastru.
Vlaminck insa, in ultima parte a vietii descopera albastrul de cobalt, albastrul azuriu, ultramarinul stralucitor si adinc …
Acelasi albastru atit de indragit si de van Gogh, renaste in balante de culori inedite pe pinzele lui Vlaminck.
Tabloul intitulat Peisaj cu căpiţe se deosebeste foarte mult de imaginile cu care ne-au obisnuit pictorii romani si e unul din cele mai reprezentative exemple pentru ultima perioada a picturii sale.
Căpiţele lui Vlaminck se odihnesc sub un cer agitat ca o mare inainte de furtuna, un cer ce pur si simplu isi striga culoarea, in speranta ca cineva il va auzi :)

Anunțuri

2 gânduri despre „efervescenţă franceză şi fineţe flamandă … adică Vlaminck

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s