tăceri mari împrejmuite de cuvinte mici

Neputinţa mea de a-mi înţelege unele acţiuni sau decizii se izbeşte constant de nevrerea de a vedea ce e dincolo de ele.
Dar oare dincolo de deciziile ilogice luate într-un anumit moment, dincolo de acţiunile ce din start îşi arătau lipsa de finalitate, dincolo de orice sentiment ce-mi depăşea graniţele interioare în care mă retrăgeam de fiecare dată când greşeam, fără ca greşelile să mai poată fi iertate, se mai ascunde ceva ?
Poate că e vorba de un sentimentalism desuet, ceva cu iz de început de secol XX, ceva ce in unele clipe, doar câteva pe zi, mă caracterizează din plin … ceva ce caut mereu, dar care, la oamenii de azi, cu greu se mai poate găsi.
Aşa că am învăţat să trăiesc în regatul tăcerilor mari împrejmuite de cuvinte mici, căutând să patrund sensul ascuns al inutilităţii de a spune cuvinte mari cuiva ce nu le poate înţelege, nu are nevoie de ele sau nu le merită.

imagine blog – Wolfgang Paalen

Anunțuri

5 gânduri despre „tăceri mari împrejmuite de cuvinte mici

  1. >Uneori, lipsa de logica dintr-o decizie este singurul lucru … ce are logica :-) din intregul scenariu. Inseamna mult, sa faci exact „ce nu trebuie” … sa „gresesti” cu buna stiinta, si sa te arunci in gol, nestiind unde si cum vei ateriza :-)Am spus, de mai multe ori, cuvinte „mari”, care au sfarsit prin a nu fi auzite de la bun inceput. O actiune total inutila si absurda. Totusi … daca nu le-as fi zis acelei persoane, in acel moment, exact acele cuvinte, simt ca m-as fi tradat pe mine.Poate asta e in spatele deciziilor ilogice – nu stim de ce exista, dar daca nu ar exista, in noi apare un gol … pe care il vad ca pe un dezacord cu noi insine, imposibil de indurat, de multe ori.:-)

    Apreciază

  2. >E mai bine sa faci ‘exact ce nu trebuie’ pentru ca asa simti, decit sa faci ce trebuie … insa fara sa simti nimic :)Dezacordul implica lipsa rezonantei, si cred ca e foarte grav ca cineva sa aiba pretentia de a intra in rezonanta cu altii, fara sa fie insa capabil de a rezona cu sine insusi. … gata cu filozofia pe ziua de azi :)

    Apreciază

  3. >”Nevrerea” e intoarcerea catre tarana din noi, acolo cautand sa aflam de ce unii zboara fara aripa iar altii isi tarasc dupa ei aripile prin colb. Si mai ales sa aflam de ce uneori ne cuprinde o inconstienta pofta sa zburam in alte pasari.

    Apreciază

  4. Pingback: -X- » Blog Archive » flăcări, funingine, fum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s