suflet dezgolit


Sunt clipe în care sentimentele nu-ţi mai pot înveli sufletul, clipe în care îţi dai seama de ridicolul nesemnificativ a ceea ce simţi, în raport cu ceea ce, într-o bună zi, ai putea sau ai vrea să simţi.
 
Sunt clipe în care nu poţi începe un nou început, pentru că, altundeva, ai uitat să pui punctul de final la ceea ce, altcîndva, ai inceput.
 
Sunt clipe în care, dacă ai şti cu adevărat ce ai vrea, ai fi pierdut.
 
imagine proprie
Anunțuri

3 gânduri despre „suflet dezgolit

  1. >Imi pare un fel de „sub-blog” al celui cu „contorizatul” clipelor de care ne e frica … :-)Tarand ramasitele a ceva ce a fost (sau a fost doar visat), ajungi sa te identifici cu bagajul, si e din ce in ce mai greu sa-l lasi … nu te induri sa pui punctul de final, pentru ca ai trecut demult de el, si nu stii unde, nu stii cum te poti intoarce. Gresim cand nu realizam ca „nu mai suntem ce am fost” … suntem alti oameni, povestea e alta … chiar daca apartine de acelasi vis.

    Apreciază

  2. >@adiDaca omul ar fi doar o masina cibernetica, iar viata noastra un program de calculator, atunci am putea da cu usurinta cite un click pe orice instructiune am dori : delete – amintiri, refresh – trairi, copy to – evenimente placute, send to Recycle Bin – lucruri care ne-au enervat si suparat :), resize -sentimente, restore – sentimente pierdute de-a lungul timpului, open in new Window – un nou capitol din viata, save target as – pe cineva care ne intereseaza :), save as – orice ne face sa visam … etc, etc, etc.@NyxAi intuit corect!De fapt nu e prima data cind ‘ma citesti’ printre rinduri :)Mi-a placut ce ai scris, si intradevar trebuie sa fie foarte trist sa ajungi sa te identifici cu bagajul …Cred insa ca ar mai fi un aspect … acela cind tu te-ai schimbat insa cei din jurul tau nu realizeaza schimbarea si te percep in continuare exact asa cum te percepeau cu ani in urma … si spera, sau isi inchipuie ca reprezinta la fel de mult ce au reprezentat atunci.M-am convins ca exista fiinte umane, care desi ar vrea, nu pot comunica cu adevarat. Distanta psihologica dintre oameni nu e o insumare a punctelor ce ii despart, ci un raspuns al lucrurilor care ii apropie … dar pe care nu si le pot comunica. E un cerc vicios din care se poate iesi cu greu.Vreau sa-ti adaug blogul pe lista mea de preferinte … sper sa nu fii impotriva.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s