poţi ţese chiar tu o poveste

Nu sunt singura persoana de pe fata pamintului care, daca ar fi pusa sa aleaga intre a viziona ecranizarea unui roman si a citi fila cu fila acel roman, cu siguranta ar alege cea de a doua varianta.

 
A citi nu inseamna doar a memora si a analiza etapele narative propuse de autor.
Cititul presupune punerea in miscare a intregului mecanism imaginativ de care dispunem.
 
Facem cunostinta cu personajele si incercam sa le creionam un chip. Apoi ne inchipuim in ce fel se misca si gesticuleaza ele.
In momentul in care citim replicile ne suna in auz zeci de voci : catifelate, ascutite, grave, ironice, sugrumate de emotie, rabufnind de ura, pline de sine, mingiietoare, umile, misterioase, intrebatoare, impregnate de dorinta, poruncitoare, lenese, obosite de asteptare, vibrind de speranta, frinte de neputinta sau nerabdatoare.
 
Incet, incet, in mintea noastra se face lumina si incepem sa intrezarim cadrele in care se misca eroii si eroinele povestirii.
Vedem decorul natural sau cel de interior.
Vile luxoase imprejmuite de arbori exotici, case cu prispa – pitite la poala unui deal, birouri unde functionarii imperiali isi rasucesc cu importanta mustata, azilul in care-si duce zilele batrinul scriitor, minastiri in care pling surghiunite domnitele ce nu au facut pe placul parintilor, o moara cu peretii din lespezi de piatra, centrul comercial supersofisticat in care superspionii se super-urmaresc intr-o super-poveste politista, patul de spital pe care zace o femeie refugiata, pestera strafulgerata de privirea vrajitoarei, mica fregata a piratilor ascunsa dupa stincile din apropierea tarmului, aeroportul aglomerat unde El o asteapta pe Ea, cortul multicolor in care femeile tribului o impodobesc pe viitoarea mireasa, autostrada blocata de trafic, firul apei de-a lungul caruia galopeaza haiducii, caravanseraiul si bazarul plin de marfuri scumpe, cladirea operei inundata de lumina policandrelor, cimitirul in lumina amurgului, liziera padurii la lumina rasaritului, camera de hotel umbrita de artari, atelierul pictorului care inca nu a aflat ce vrea de la viata, aleea pietruita unde locuieste un licean cu capul in nori, hora satului, templul de pe virful muntelui, fieraria darapanata, nucul copilariei, camera in care si-a dat ministrul demisia, scoala mirosind a lemnarie veche, calea ferata de pe care urmeaza sa deraieze trenul plin de nazisti, odaia in care se iubesc ei doi, salonul ticsit de aristocrati plictisiti de viata, noaptea de sanziene, prima noapte, ultima noapte, fintina cu cumpana de la rascruce, apartamentul ziaristului sinucigas, leaganul in care scinceste un copil, muzeul unde va avea loc furtul secolului, minele de diamante pierdute la carti de aventurierul francez, clopotnita bisericii, inchisoarea cu turnuri inalte, camera in care visele cuiva nu se transforma niciodata in realitate, marea cu tarmurile pustii, parcul insingerat de frunzele toamnei, banca pe care ai impresia ca odata, demult, ai stat si tu … toate astea le poti vedea ca si aievea pe fundalul sufletului.
 
Admiram arhitectura, mobilierul, covoarele, lustrele, tablourile si celelalte obiecte de decor.
Auzim cum bate orologiul in camera contesei, cum plinge Cenusareasa sau cum se preling stropii de ploaie pe acoperisul castelului bintuit de stafii.
Tacanitul tabacherei bancherului ne distrage atentia si pierdem sirul cuvintelor atunci cind sabiile sunt scoase din teaca. Tresarim la nechezatul calului sau la glontele tras in duelul in care va muri tocmai personajul pe care il admiram cel mai mult. Ne enerveaza, poate, clinchetul linguritei cu care maestrul isi pune zahar in cafea sau ni se face pielea ca de gaina atunci cind o mina misterioasa infinge pumnalul de argint in inima ducelui.
Zornaitul banilor de aur suna anacronic in punga negustorului din Venetia, elicea avionului ne accelereaza bataile inimii iar latratul ciinilor de la stina ne anunta un iminent pericol.


Daca ne vom concentra vom putea simti in aer mirosul de iasomie de la poarta conacului boieresc, mirosul lampii cu gaz din mansarda unde citeste studentul, aroma vinului de la hanul in care pribegii isi gasesc adapost pentru o noapte sau cea a ceaiului baut in tacere de shogun.

Mirosul tutunul englezesc ne aduce in prim plan pe doctorul recent intors din India si dind la o parte inca o fila intram in bucataria imbibata de aroma gutuilor si a lichiorului de nuci verzi.

Rasina brazilor, nisipul ars de soare, parfumul de mosk, finul cosit, laptele dat in foc … chiar si ploaia, nu ne lasa in pace simtul olfactiv.

Gustul boabelor negre de struguri, al pralinelor, al sarmalutelor in foi de vita, cel al colacilor scosi din cuptor, al vinului de Malaga, al porumbului copt pe jar sau cel de inghetata cu ciocolata si frisca fac sa ne lase gura apa :)

 

Apoi ne privim in oglinda in care se priveste eroina principala si odata cu ea ne pieptanam parul … sub degete simtim moliciunea rochiei de catifea sau asprimea firelor de blana prin care isi trece pierduta degetele ingreunate de pietrele scumpe ale inelelor.

Cine a citit pina aici cu siguranta se va intreba ce legatura e intre acest text si imaginea atasata lui. Pentru a afla raspunsul trebuie citita si continuarea …

Cel mai greu mi-a fost s-o imaginez pe Anna Karenina. De fiecare data ma izbeam de acelasi zid invizibil care ma oprea sa-i vad chipul. In mod artificial incercam sa-i compun trasaturile. Reuseam cu succes. Dar in adincul sufletului stiam ca acele trasaturi nu sunt ale ei. Degeaba ma incapatinam ca in fiecare vacanta de vara sa recitesc cartea.
O forta nevazuta ma oprea parca sa ajung la ea.

 

La mai multi ani distanta de la prima lectura a romanului, plictisindu-ma in vizita la cineva, am luat de pe rafturile bibliotecii un album. Imi atrasese atentia din cauza volumului :)
In mod aproape mecanic dadeam la o parte filele, una cite una.
… la un moment dat am ramas cu mina dreapta suspendata in aer. Acolo, pe fila lucioasa a albumului de arta, am privit-o ochi in ochi pe ea.
In acel moment am avut convingerea ca asa trebuie sa arate Anna Karenina :)
Doamna cu blana a fost pictata de El Greco cu vreo trei secole inainte ca Tolstoi sa-si publice in foileton romanul :)
Privind tabloul lui El Greco am sentimentul ca privesc chipul unei femei moderne, nu cel al unei doamne din secolul al XVI-lea.
Poate ca trairile ei inabusite, ce razbat doar prin ochii de o tristete greu de interpretat, m-au dus cu gindul la Anna Karenina.
Un aer de nefericire aristocratica ii inconjoara chipul. Ce se ascunde dincolo de el?
… ai libertatea sa-ti imaginezi orice.
Ii poti tese chiar tu o poveste. De fiecare data alta. De fiecare data mai interesanta decit cea tesuta intiia data :)
Anunțuri

9 gânduri despre „poţi ţese chiar tu o poveste

  1. >m-ai vrajit cu sinestezia : sunt intr-o casa veche, la poalele unui deal, imi miroase a gutui coapte si iasomie, ba nu … a iarba de-abia cosita, sau a placinta cu mere … aud ploaia pe acoperisul casei … ramurile copacilor bat ritmic in geam, se aud tunete ce se-ntetesc, fulgere lumineaza cate un colt langa ferestre, in camera intunecata

    Apreciază

  2. >foarte frumos articol … :) imaginatia si creativitatea poate capata forme si ipostaze foarte ciudate si imprevizibile, ca si atunci cand privesti o poza sau citesti o carte te poti materializa in acea locatie , timp si spatiu si poti simti unele lucruri si stari pe care daca le-ai primi toate asa de-a gata nu ar mai avea acelasi farmec!

    Apreciază

  3. >o carte buna poate ajuta la materializarea sentimentelor fata de cineva din viata reala, in momentele dificile preferam sa citim si din cauza ca imaginatia are nevoie sa fie antrenata in analize complexe.

    Apreciază

  4. >As vrea sa adaug un citat din Marcel Proust care cuprinde in el un adevar pe care deseori il ignoram :”Fiecare cititor este, atunci când citeşte, propriul său cititor. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic pe care îl oferă cititorului pentru a-i permite să discearnă ceea ce, fără acea carte, nu ar fi văzut în el însuşi niciodata.”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s