în căutarea lui Brâncuşi

 

Mi-am propus ca in vara aceasta sa citesc cit mai mult despre Brâncuşi si sa incerc sa-l descopar inca o data pe Brâncuşi – sculptorul si gânditorul.

As vrea sa ajung sa-l pot intelege pe cel ce a pus formele sculpturale pe principii noi, multe inventate chiar de dinsul, caci imi pare evident faptul ca in spatele acestor principii estetice se ascunde Brâncuşi-gânditorul.
Pentru Brâncuţi a sculpta si a gindi reprezentau doua activitati sincrone ce nu se puteau desfasura optim una fara de cealalta.
Principiile sculpturale inovatoare deriva din gindirea profunda dezbracata de granitele lumii materiale si neancorata de cotidian.
Dar in spatele lui Brâncuşi – sculptorul si gânditorul, se ascunde Brâncuşi – omul.
… acel om care imbraca o camasa taraneasca si-si gatea bucatele intr-un cuptor facut chiar de el, acolo in inima Parisului. Acela care nu se sfia sa o aduca pe Eileen Lane in Romania si care dorea ca iubita lui sa-i vada meleagurile, nu prin ochii unei irlandeze, ci prin ochii unei femei de care dinsul se indragostise … si se indragostise la o virsta pe care ceilalti o considerau nepotrivita, de parca ar fi legiferata undeva o perioada de virsta legala la care cineva sa se poate indragosti :)
Si cred ca nu e o idee rea sa ma ocup pe indelete de prezentele feminine din viata lui Brancusi, iar in masura in care voi ajunge la concluzii interesante, sa le postez din cind in cind pe acest blog.
E un lucru pe care il voi face din placere pentru ca nu ma constringe nimeni sa-l duc la bun sfirsit. Ba mai mult … e o curiozitate pe care voi incerca sa mi-o satisfac, poate si din cauza lipsei de informatii despre aceasta dimensiune deloc de neglijat din viata oricarui artist.
Despre acest subiect s-au exprimat putine pareri.
Am incercat sa mi-l inchipui pe Brancusi facind conversatie intr-o societate high class, vorbind o franceza cursiva si frumoasa, expunindu-si ideile inovatoare sau facind observatii pe marginea impactului artei in arhitectura secolului XX.
Si daca n-ar exista zeci de marturii scrise de cei ce l-au cunoscut pe Brancusi in cercuri elitiste si de avangarda cu greu am putea crede ca el se misca cu dezinvoltura in acele medii.
Asta se datoreaza in cea mai mare masura faptului ca de prea multe ori ni s-a vorbit despre Brâncuşi – ţăranul … si aproape niciodata despre Brâncuşi -esteticianul.
Nu stiu ce cred unii, insa trebuie spus ca nu a venit un simplu taran din Hobiţa, care a dat cu barda intr-o bucata de lemn – de unde a iesit Cocoşul, sau cu dalta intr-un bloc de marmura – de unde si-a luat zborul Măiastra.
In spatele acestor sculpturi se ascunde un ginditor al esentelor, un estetician pe care profesorii americani il descopera cu uimire azi … dar si un visator al ancestralului.
Cunoscatorul de arta si de istorie a artei care a fost Brancusi ne-a ramas ascuns noua.
Putina lume stie ca el a facut parte din Cercul Studentilor Romani de la Paris. Aceasta informatie suna banal pina la punct, daca nu as spune ce alti romani faceau parte din acel cerc.
Acolo Brancusi i-a cunoscut pe toti pionierii aeronauticii romanesti. Este vorba de Aurel Vlaicu, Traian Vuia si Henri Coanda.
Mai faceau parte compozitorul George Enescu, pictorul Camil Ressu si poetul Ion Pillat.
Am incercat sa-mi inchipui atmosfera si verva discutiilor …
Extrem de putina lume stie ca, inainte cu doua zile de experimentarea primului aparat de zbor mai greu decit aerul, Traian Vuia a venit la atelierul lui Brancusi. In acea seara au stat de vorba pe indelete, nu inginerul si artistul, ci doi ginditori care au incercat sa treaca dincolo de felul de perceptie al fenomenelor la care sunt limitati oamenii obisnuiti.
Eu cred ca, in ce priveste esenta zborului, Brancusi i-a surclasat pe Vuia, Vlaicu si Coanda.
Daca cei trei ingineri, pentru a ajunge la certitudini, au avut nevoie de dimensiuni geometrice si ecuatii hidrodinamice, artistul Brancusi a simtit efectiv zborul, iar simtirea aceasta i-a pus in miscare imaginatia.
Imaginatia nu trebuie sa se bazeze pe cifre exacte, pe proprietati cunoscute … ea trebuie alimentata cu ceva mult mai mult : sentimentul ca te gindesti asupra celui mai important lucru din viata ta.
Ori pentru Brancusi , zborul reprezenta unul din acele moduri subtile prin care putea sa perceapa forma, iar cautarea formei, forma fluida si imponderabila, laitmotivul tuturor sculpturile sale :)

 

Anunțuri

2 gânduri despre „în căutarea lui Brâncuşi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s