transparenţe însumate

 

Mă plimbam pe o coală neagră, nesfîrşită. Nu ştiam în ce direcţie este înainte şi unde e înapoi, de aceea alergam care încotro, alergam răsfirîndu-mă în căutarea a ceva.
Apoi, dintr-o dată, axele s-au răsturnat. Coala a devenit verticală şi sub picioarele mele s-a deschis un gol, în care, deşi voiam, nu puteam cădea.
Suspendată într-un spaţiu inexistent îmi ziceam : „Ştiu că e doar un vis. Nu are rost să-mi fie teamă.”
Totul în jur era negru şi rece, însa plăcut la atins, plăcut de respirat … plăcut de visat.
Pe coala neagră am început să desenez mistere incolore pe care doar eu le puteam descifra. Ore întregi am desenat plimbîndu-mi gîndurile răzleţe şi colorate pe fondul negru vertical. Imediat ce le aşezam acolo ele deveneau transparente.
Însă eu continuam să le aşez ordonat, unele peste altele, cu speranţa ca transparenţa lor însumată mă va împiedica să te pot vedea aşa cum eşti cu adevarat, şi cum nimeni altcineva nu te-a putut vedea.
Anunțuri

6 gânduri despre „transparenţe însumate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s