cuvintele mele curg

troxlerilusion.jpg

Cuvintele mele curg. Pe malul albiei in care curg ele se poate aseza oricine.
Le poate privi. Pentru citeva clipe isi poate zari propria imagine reflectata de curgerea lor. Uneori chiar si mici parti din suflet. Dar numai uneori.
Poate arunca cu pietre, testindu-le adincimea …
Cuvintele mele nu se vor revolta niciodata.
Ele imi sunt superioare mie pentru ca ele nu simt nevoia sa fie intelese :)

Intrasem in una din bancile in care obisnuiesc sa-mi platesc facturile.
Inauntru era plin de lume, insa nu aglomeratia de acolo ma deranja, cit un copil de vreo trei-patru ani, fara astimpar, ce alerga pe oriunde gasea un spatiu liber, sarind de pe balustrada pe trepte, rasucindu-se dupa ficusii de la intrare sau ghemuindu-se pe sub fotoliile de linga ghisee.
La un moment dat, in hirjoana lui, s-a izbit de mine. Din cauza impactului mi-a alunecat geanta de pe umar si am scapat telefonul din mina.
M-am uitat la el cu o privire de tip laser :)
Prima mea reactie a fost sa-i spun ceva in persana, niste cuvinte prin care sa-mi descarc nervii … si care sa-l faca sa se simta cumva vinovat.
Dar inainte sa apuc sa zic ceva, am vazut ca si-a lipit fata de geanta mea, a inchis ochii si si-a incolacit miinile de curea.

In zadar incercam sa-l dau la o parte, el isi infunda cu indirjire fata in geanta de piele tinind pleopele strinse.
…. ascunzindu-si fata si ochii, voia sa ma impiedice sa-i citesc vinovatia, vinovatie de care, in ciuda celor trei-patru ani, era perfect constient.
Cind se simt vinovati, copiii isi ascund tacuti ochii si fata.
Adultii insa isi ascund vina in cuvinte. In reprosuri. Uneori in scuze. Pentru a respecta cu strictete canoanele politetii impuse de societate.

In secunda urmatoare in creierul meu s-au aprins parca o mie de candelabre.
In lumina lor orbitoare i-am vazut pe cei ce mi-au gresit, dar care, inainte de a gresi fata de mine, de fapt, au gresit fata de ei insisi.
Si mi-am dat seama ca daca m-am facut vinovata fata de cineva, in primul rind m-am facut vinovata fata de mine … iar vina aceasta numai eu, mi-o pot, sau nu mi-o pot ierta :)

Cuvintele mele curg. Pe marginea albiei lor se poate aseza oricine … si oricine se poate ridica si pleca.

Anunțuri

7 gânduri despre „cuvintele mele curg

  1. >Eu vin si ma asez pe margine, la umbra unei salcii si ma uit doar la apa, cum curge lin. Nu stiu sa inot si nici nu cred sa invat curand. Nu arunc cu pietre, ca sa nu izgonesc linistea. Ma mai apropii din cand in cand sa iau cu palmele apa cat sa-mi ostoiesc setea din gatlej, cu miscari rapide pentru a risipi chipul had oglindit.

    Apreciază

  2. >@adi… de abia dupa ce vei invata sa inoti vei realiza ce ai pierdut ca nu ai invatat mai repede :)@rainbowIn ce sens ciudat?@anonimDa, are ritmul unei poezii … poate ca intr-o zi o voi continua :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s