iluzia nuanţelor

Intotdeauna am avut dificultati in a clasifica pe cineva drept „om rau” sau persona non grata … chiar si atunci cind acesta avea un comportament ce incalca cele mai multe din normele impuse de societate.
Mai grav decit atit, nu o puteam cataloga drept o persoana indizerabila chiar daca stiam ca mi-a facut rau, sau incearca cu buna stiinta sa-mi faca rau.

In acele situatii incercam cu si mai multa rivna sa-i descopar nuantele sufletului, caci in mod oarecum inconstient intuiam ca sufletul este compus din nuante, unele de suprafata, altele de adincime, si ca, prin suprapunerea lor se creeaza iluzia a ceva.

Perceptia noastra de moment este de fapt perceptia acelei iluzii si nu perceptia tuturor nuantelor ce o compun.

Unii oameni, sclipitori la suprafata, sunt compusi de fapt din nuante banale, dar peste care arunca un praf sclipitor ce-ti fura privirea.

Privindu-i mai atent le vei descoperi lipsa de adincime, platitudinea, sau mai bine zis platitudinea trairilor si incapacitatea lor de a vedea cu adevarat lumea.

Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama ca unii isi ascund timiditatea sub pelerina unei exuberante excesive, sau naivitatea in fraze celebre rostite de altii, personaje importante ale diferitelor epoci istorice sau ale prezentului suprasaturat de stereotipuri comerciale.

Asa cum prin amestecul a doua culori de baza se obtin culori noi, fiind suficient sa maresti sau sa micsorezi foarte putin doza uneia din ele pentru a gasi un ton inedit, tot asa, prin amestecul sentimentelor de baza ce compun spectrul sufletesc se obtin nuante umane inimaginabile.

Ma uitam in jurul meu si nu gaseam nuanta care sa-mi atraga privirea, acea nuanta in care sa ma regasesc in totalitate, in care sa-mi pot dizolva sentimentele pina la uitare de sine … si cind incetasem sa mai caut, am descoperit-o :)Compusa din doua culori de baza, doua coduri aparent diferite, inaccesibile oricui, dar pe care eu, de la prima privire, am stiut ca de fapt sunt unul si acelasi.

Am fost prima care a descoperit lucrul acesta, si daca m-ai intreba cum am reusit, as raspunde printr-un singur cuvint : dizolvindu-ma.

imagine – Misha Gordin

http://exergy33.blogspot.com/

Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;