iluzia nuanţelor

crowd-mishagordin.jpg

Intotdeauna am avut dificultati in a clasifica pe cineva drept „om rau” sau persona non grata … chiar si atunci cind acesta avea un comportament ce incalca cele mai multe din normele impuse de societate.
Mai grav decit atit, nu o puteam cataloga drept o persoana indizerabila chiar daca stiam ca mi-a facut rau, sau incearca cu buna stiinta sa-mi faca rau.

In acele situatii incercam cu si mai multa rivna sa-i descopar nuantele sufletului, caci in mod oarecum inconstient intuiam ca sufletul este compus din nuante, unele de suprafata, altele de adincime, si ca, prin suprapunerea lor se creeaza iluzia a ceva.
Perceptia noastra de moment este de fapt perceptia acelei iluzii si nu perceptia tuturor nuantelor ce o compun.
Unii oameni, sclipitori la suprafata, sunt compusi de fapt din nuante banale, dar peste care arunca un praf sclipitor ce-ti fura privirea.
Privindu-i mai atent le vei descoperi lipsa de adincime, platitudinea, sau mai bine zis platitudinea trairilor si incapacitatea lor de a vedea cu adevarat lumea.

Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama ca unii isi ascund timiditatea sub pelerina unei exuberante excesive, sau naivitatea in fraze celebre rostite de altii, personaje importante ale diferitelor epoci istorice sau ale prezentului suprasaturat de stereotipuri comerciale.

Asa cum prin amestecul a doua culori de baza se obtin culori noi, fiind suficient sa maresti sau sa micsorezi foarte putin doza uneia din ele pentru a gasi un ton inedit, tot asa, prin amestecul sentimentelor de baza ce compun spectrul sufletesc se obtin nuante umane inimaginabile.

Ma uitam in jurul meu si nu gaseam nuanta care sa-mi atraga privirea, acea nuanta in care sa ma regasesc in totalitate, in care sa-mi pot dizolva sentimentele pina la uitare de sine … si cind incetasem sa mai caut, am descoperit-o :)Compusa din doua culori de baza, doua coduri aparent diferite, inaccesibile oricui, dar pe care eu, de la prima privire, am stiut ca de fapt sunt unul si acelasi.

Am fost prima care a descoperit lucrul acesta, si daca m-ai intreba cum am reusit, as raspunde printr-un singur cuvint : dizolvindu-ma.

imagine – Misha Gordin

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Anunțuri

20 de gânduri despre „iluzia nuanţelor

  1. >multumesc pentru apreciere :)in alta ordine de idei, chiar daca nu vreau sa dezamagesc pe nimeni, trebuie sa spun ca incercam sa vorbesc despre un alt „gen” de nuante …

    Apreciază

  2. >Asteptam o explicatie si primesc un fel de intrebare :) Ma gandeam ca daca cineva poate fi descris prin doua nuante diferite, una din ele sau poate amandoua sunt masti. Ma apropii de raspuns?

    Apreciază

  3. >Nu ma mira faptul ca te gindesti la „masti” din moment ce, tu personal, postezi ‘anonim’ :)Cred ca e prima data cind postezi pe blogul meu … cel mult a doua oara. Si mai cred ca cele citeva comentarii ‘anonime’ au fost scrise de alti doi ‘anonimi’ … unul de sex feminini, celalalt de sex masculin.Al nu-stiu-citelea simt imi spune ca nu ai ajuns de pe Google pe blogul meu, ci de pe un alt spatiu virtual in care am pus link catre acest blog.Ori asta ar insemna ca m-ai ‘cunoaste’ cumva … si ca nu esti chiar atit de ‘anonim’ pe cit ai vrea sa arati :)Dar sa revin la subiect.Nu-ti pot da un raspuns clar la intrebare pentru ca definitia pe care o dai tu „mastii” nu concorda cu definitia mea, sau cu ceea ce inteleg eu prin „masca” :)

    Apreciază

  4. >:)) Chiar nu mi-am propus sa trezesc la tine aptitudini de detectiv. Oricum, remarc faptul ca eviti discutia pe fond si vrei sa rezolvi doar termenii. Acum ai reusit sa ma faci sa ma gandesc la ce mi-ar folosi sa stiu ce gandesti :)

    Apreciază

  5. >amuzant schimbul de replici :))Si in mine a trezit o mare curiozitate aceasta postare complexa. Incerc sa gasesc legaturi intre „persona non grata”, „psiholog”, „iluzii” si „dizolvare”. hmmm … stiu, … voi ramane si eu in ceata. :P

    Apreciază

  6. >adi, schimbul de replici pare, si poate chiar este amuzant … insa nu din cauza mea…. postare complexa ?! … sincera sa fiu nu m-am gindit ca ar putea fi considerata complexa :)legaturile dintre termenii care tie ti-au atras atentia: psiholog, dizolvare , persona non grata … cred ca nu exista decit intr-o forma latenta in mintea mea si pe care niciodata nu am sa o pot asterne pe hirtie, in asa fel incit sa fiu multumita de ceea ce am scris.prefer sa gindesc ‘despre’ si ‘asupra’ unor lucruri, si mai putin simt nevoia sa le impartasesc si altora.Dar uneori mai am scapari din astea copilaresti … si uite ca asa mai apre cite un blog nou :)

    Apreciază

  7. >:) pai noi ne bucuram de scaparile tale copilaresti. Si nu ne putem abtine sa nu fim curiosi si atacam ca vulturii ideile tale scapate aici, ca pe niste pui de vrabie cazuti din cuib. Hai ca am exagerat cu aceasta comparatie :))Tocmai faptul ca aici e o exprimare din mai multe colturi ale simtirii tale asupra unei framantari de-a ta, tocmai asta-l face complex pentru cititori :D … Nu te supara pe cei care vor (vrem) sa te inteleaga!>:D<

    Apreciază

  8. >adi, stiu ca tu te numeri printre cititorii mei fideli, asa ca in momentul in care postezi un comentariu, si eu la rindul meu, incerc sa te cunosc mai bine … si orice fel de comparatii ai face, chiar si exagerate, nu ma deranjeaza :)mi-a placut comparatia cu vrabiile :)Y, nu vreau cu tot dinadinsul sa fiu indescifrabila … asta e modul meu de afi si modul meu de a ma exprima … si nu fortez pe nimeni sa-si piarda timpul pe aici :)Treimea aceea a icebergului de deasupra apei o poate descifra oricine are rabdare sa citeasca ce am scris, restul de doua treimi … nici macar tu.”Numai asta ma poate face sa inteleg reactia ta :)”… nu ti-ar folosi la nimic, nici daca ai intelege … nici daca nu …

    Apreciază

  9. >Suntem x si y ca intr-o ecuatie care asteapta sa fie rezolvata :) Chiar daca ai devenit rece, taioasa, trebuie sa-ti atrag atentia ca am venit cu intentii bune. Am incercat, impreuna cu tine, sa vad unde vrei sa fii si ce e atat de special sa fii alcatuit din doua nuante :)

    Apreciază

  10. >In primul rind vreau sa spun ca nu sunt un copil de gradinita sau de scoala primara ca sa mi se ‘atraga atentia’ :)In al doilea rind … o ecuatie cu doua necunoscute nu va putea fi niciodata rezolvata. Pentru a putea gasi necunoscutele, X si Y, este nevoie de un sistem de doua ecuatii :)In al treilea rind, mi se pare scuzabil faptul ca ai facut greseala sa intri pe acest blog, dar ca sa persisti in greseala, facind comentarii, e ceva mai greu de inteles :)Ce-i lipseste vietii tale ca ai ajuns sa-ti irosesti timpul pe aici? … cu riscul de a parea nepoliticoasa, cred ca nici tu nu (vrei sa) stii.Nu stiu ce ai incercat sau ce incerci sa intelegi din ceea ce nu poate fi inteles.Nu vreau sa fiu nicaieri unde nu mi-e locul.

    Apreciază

  11. >Esti agresiva :))Si oamenilor mari li se atrage cateodata atentia. Iar tie, fiindca devii nepoliticoasa, e bine sa ti se intample. O ecuatie cu 2 necunoscute poate fi rezolvata.. ar fi trebuit sa stii, daca te-as judeca dupa agresivitate.Vietii tale ii lipseste acel ceva alcatuit din doua nuante. Se pare ca alergi dupa o iluzie. Cred ca ai vrea foarte mult sa fii in alta parte :)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s