zgomot cromatic

Fernand Leger - Mona Lisa with keys.jpg

Prima lectie de desen din clasa a V-a … parca a fost ieri. Si ieri parca e azi :)

Imi amintesc ca usa s-a deschis incet si profesorul, cu miinile incarcate de niste albume uriase, a intrat in clasa. Le-a asezat pe toate pe catedra apoi a tras scaunul exact in fata clasei. S-a asezat. Iar in acel moment a devenit cumva egal cu noi.
Era tinar, cred ca nu implinise treizeci de ani. Vorbea foarte calm si in timp ce vorbea se uita la noi, luind rind pe rind in vizor cite un profil. Avea un mod simpatic de exprimare pentru ca dupa fiecare idee expusa adauga … foarte bine, deci sa mergem mai departe.
Tocmai incepuse sa ne vorbeasca de primele picturi facute de om, picturile de pe peretii pesterilor. Si-a continuat explicatiile deschizind un album in care am putut vedea niste imagini cu animale. Era vorba de celebrele picturi de la Lascaux.
Vorbea cu intonatie si-mi placea sa ascult cum suna numele unor pictori, tari sau curente importante din istoria artei.
Nume ciudate curgeau unul dupa altul in timp ce filele diverselor cataloage se intorceau fosnind cu importanta.
Cam asta tin minte din acea prima lectie : Leonardo da Vinci – zimbetul Giocondei, Titian – rosu, Michelangelo – madona cu pruncul, Rafael – o aglomerare umana pe un fond bleu, Boticelli – o femeie goala cu o scoica uriasa la picioare, El Greco – un guler alb din care iese capul unui om uscativ, Rubens – femei prea pline, Renoir – negru, obscuritate, Goya – ceva ce n-as vrea sa visez noaptea, Vermeer – ferestre la stinga, un om la o masa cu niste planse, femeia cu scrisoare, Holbein – portretul cuiva cu un lant cu medalion, Rembrandt – autoportret, Tonitza – copii … ochi ca doi nasturi negri, Paul Gauguin – imagini prea viu colorate si femei cu plete negre, Modigliani – oameni cu gitul alungit, Utrillo, van Gogh, … nu-mi amintesc mare lucru, parca ar fi plouat pe picturile lor amestecindu-le culorile, .. ba da!, e vorba si de un portret cu capul bandajat … Degas – balerine cu rochii bleu si roz, Marc Chagall – niste vaci plutind prin aer, un violonist cu fata verde, Gustav Klimt – niste femei ciudate cu rochii si mai ciudate, Picasso – o femeie cu doua capete si buze de negresa, Salvador Dali – niste ceasuri ce se topesc, un calaret desirat ingenuncheat in fata unui cal, Matisse – o ie romaneasca, Grigorescu – car cu boi, o fata intinsa pe o lavita, … Barbizon, numele asta a fost rostit de citeva ori … aha, padurea de la Barbizon … peisajele lui Andreescu … toate pareau sa se invirteasca intr-un carusel pe care nu-l poti urmari cu privirea fara sa nu ametesti … renastere, impresionism, expresionism, cubism, pointilism, modernism, post-modernism, … iar insiruirea parea ca nu se mai termina.
Ma durea capul din cauza bombardamentului informatic, si ochii, din cauza celui imagistic. Ma gindeam cu oroare ca ni se va cere sa le memoram pe toate, si numai acest gind imi provoca antipatie fata de lectia de desen.
La un moment dat m-am trezit cu un album pe banca. Profesorul impartea printre elevi cataloage, carti si reviste. L-am deschis la intimplare si ochii mi-au cazut pe niste imagini ciudate viu colorate. Semanau mai mult cu niste instalatii industriale decit cu cele de arta.
Conducte, elice, robinete, cuburi si piramide de culoare rosie, albastra, alba, galbena si verde, strapunse de niste sirme negre, stateau gata sa intre in miscare. Aveam senzatia ca aud zgomot metalic de lanturi si roti dintate. Se auzea scrisnet si huruit de hala industriala. Am dat cu repeziciune pagina la o parte.
Pe fila urmatoare insa zimbea o femeie … am recunoscut-o cu uimire … era Gioconda sau Mona Lisa. Era insa o altfel de Gioconda … si avea o legatura de chei. Clinchetul lor imi intra in ureche. Iar acea Mona Lisa integrata in decorul modern mi se parea mai aproape sufleteste decit aceea venita din Evul Mediu.
Silabiseam cu voce tare explicatiile de sub imagini … Fer-nand Le-ger … apoi oprindu-ma am privind din nou imaginea. Nu puteam intelege mare lucru din tablou, insa privindu-l, undeva, intr-un ungher intunecat al mintii mele incepea sa se faca lumina.
In acel moment am inteles ca arta nu inseamna tablourile cu mere, struguri si pepeni si nici vasele de flori pe care le vazusem cu zecile prin sufrageriile caselor in care fusesem in vizita. Incepeam sa inteleg ca arta inseamna altceva decit imagine. De fapt adevarata arta e dincolo de ceea ce se vede, dincolo de imaginea propriu zisa. Imaginea e doar suportul pe care pictorul scrie un veritabil eseu filozofic ce se cere citit in liniste.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s