tristeţe azurie

NicolettaCeccoli_desde_el_azul.jpg

Intr-o toamna, cineva care ma cunostea si caruia ii spusesem ca limba romana se aseamana destul de bine cu limba italiana, m-a rugat sa-i fac rezumatul unui articol publicat intr-o revista.
Asa am cunoscut-o pe Nicoletta Ceccoli si toata puzderia ei de personaje desprinse parca din ungherele pline de pozne ale copilariei.
N-am sa vorbesc despre „Corvi”, lucrarea ei cea mai mediatizata, desi poate ca ar merita sa o fac.
Dar mie mi-a ramas pe suflet „Desde el azul”, ochii aceia nascuti din azurul cerului si al marii … si care vor lacrima … azuriu.
In spatele lor, al irisilor acoperiti de pinza fina a lacrimilor, se tese o poveste … de fiecare data alta, o poveste unica pentru fiecare privitor in parte.
Caci mesajul unui tablou nu se ascunde pe paleta pictorului.
El devine vizibil numai in inima celui care stie  si poate sa priveasca spre sine insusi … si sa se simta vinovat, chiar daca nu este.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s