levitaţie

brancusi.png

„Între timp, trec zilele, trec anii. Iar eu caut acea formă definitivă, nepipăibilă, alunecoasă.”
Constantin Brâncuşi

 
Pentru mine aceasta e cea mai frumoasă sculptură pe care a făcut-o Brâncuşi, sculptura în care el reuşeşte cel mai bine să elibereze marmura de surplusul care o ţine legată de pamînt, dînd imponderabilitate unui chip teluric dar în acelaşi timp celest.
Piatra îşi regăseşte forma ei primordială – aceea de praf stelar purtat de vînturi cosmice.
Privind la această muză adormită am senzatia că ea va începe să leviteze, ignorînd legea gravitaţiei, plutind în aer la fel ca toate visele imaculate ale copilăriei, fără să mai coboare vreodată pe pămînt :)
 
imagine blog – Muză Adormită/The Sleeping Muse, varianta în marmură, 1909-1910, Galeriile Tate, Londra, Marea Britanie
 
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s